Observaþiile sunt la sfârºit.

Legendele Lupului (canis lupus)

Cunoscut drept cel mai feroce dintre animalele faunei noastre, lupul a impresionat profund gandirea si imaginatia populara, aparand si in datinile de nastere si inmormantare. El reprezinta figura mitologica de numele careia se leaga cel mai mare numar de "zile tinute", de sarbatori, practici rituale si restrictii consacrate fiintei si actiunilor sale.

Viata Lupului:
Spre deosebire de caine, lupul a ramas un animal nedomesticit. Formeaza haite de pana la 20 de indivizi, putand astfel sa vaneze si animale mari ca cerbi si elani. Denumiti si sanitarii padurilor, lupii joaca un rol important in viata tuturor vietuitoarelor din padure. In distinct iarna, cand hrana este greu de gasit, ei mananca cadavre si animale bolnave, oprind astfel raspandirea bolilor.

Datorita reputatiei de vanator, lupul are de obicei un rol negativ in datini si povesti ( ex. "Scufita Rosie"). Intr-un anume sens, lupul intrupeaza insasi ideea de natura salbatica, ostila si nedomesticita.
El jaloneaza intre leagan si mormant intreaga existenta a oamenilor. Astfel, fratia cu lupul incepe inca din segmentul pre-existential, cand copiii care plang in pantecele mamei inainte de a se naste se transforma in pricolici (fiinta salbatica, mai ales lup)
Prima inseritie a lupului in universul existentei umane este una malefica. Rapid dupa nastere cateva semne prevestitoare ii identifica pe pricolici. De exemplu, daca chitia pruncului este rosie inseamna ca s-a nascut un "lup", da moasa o scoate afara strigand:"-Auziti lume ca s-a nascut un lup pe pamant! Nu e lup sa manance omenirea si e lup sa munceasca si sa aiba triste de ea.", aparand astfel copilul de intruziunea demonicului. Altadata, trei feciori deseneaza in fata casei 3 cercuri cu o gheara de lup, dupa care li se da copilul caruia ii harazesc un nume si apoi il consacra, caci dupã alte tradiþii acest animal reprezinta o sursa a puterii si a vitalitatii.
Se mai spune ca lupul ii calauzeste pe cei ce mor spre locul ultim de odihna, avand ºi rolul de "animal-calauza", psihopomp. Descoperim astfel in lupul funerar o figura familiara pentru intreaga mitologie indo-europeana.
In ecosistemul european, lupul reprezinta, in ordinea animalelor, vanatorul prin excelenta: feroce, abil, inteligent; el ofera un model "dinlauntru" al artei prinderii si decuparii victimei. Este firesc deci ca lupul sa figureze ca emblema si totem al grupurilor de tineri initiati, ei insisi vanatori de exceptie. Acest carnivor apare ca divinitate funerara, vanator de exceptie si tip simbolic al razboinicului.

Intre om si lup - Pricoliciul
Oameni exista, lupi exista, dar n-ar putea exista si altceva la mijloc? In credinta populara, acest "ceva" poarta denumirea de pricolici. Aceste creaturi, jumatate om, jumatate lup sunt "fiinte omenesti blestemate sau ursite sa se preschimbe in lupi cu care umbla in haita, pana se implineste blestemul si redevin oameni" ( I. Muslea, Ov. Barlea, 1970, p. 237).Dupa opinia cercetatoriilor mitologiilor populare arhaice, "legenda pricoliciului" a luat nastere din amintirea unor ceremonii reale si a tinerilor ce luau parte la ele, purtand masti animaliere si pretinzand ca erau chiar animalele pe care le interpretau. Credintele despre transformarea oamenilor in lupi, despre aparitiile si ispravile "varcolacilor" sau a "pricolicilor" sunt raspandite in toata Europa. De exemplu, in zona nordica este misterul lui "werwolf", iar la francezi e "Loup-Garou".
Imaginea folclorica a pricoliciului, atat de raspandita, este posibil sa-si aiba originea in "rituri" de initiere, din proiectarea in mulțimea imaginara a unor procesiuni si ceremonii cu masti, asa cum au fost ele atestate pentru vechile civilizatii de pe aceste teritorii.
Totusi, in textele populare, "pricolici" era denumirea unui lup extrem rau si crud ce nu putea fi asa decat daca detinea puteri demonice. Se spune ca dupa ce formeaza o haita de 10 sau 12 lupi, pricoliciul devine conducatorul lor, indemnandu-i sa faca rautati (mananca vite, asigură boala, strigoneaza turmele de oi) si ataca oamenii, mancandu-i.
In demonologia populara, transformarea in lup inseamna o forta malefica, in fata careia omul atins de "blestem este neputincios si inrobit pana la anihilarea de sine" Se spune ca un astfel de om, sortit sa fie pricolici, fuge pana ce se vede singur, se da de 3 ori peste cap, devenind lup, caine sau alta fiara si pleaca sa sfasie pe cei din calea lui, chiar si pe ai sai. Ca si la noi, si la francezi exista o cale de a vindeca "Werwolf"/ „Garou”-ul: daca demonul malefic este ranit, redevine om.
Spre deosebire de lup, pricoliciul preia de la acesta numai calitatile negative: distruge, ataca si aduce boli, nefiind funerar, calauza, nu ofera putere si nici nu initiaza.

Credintele si sarbatorile lupului:

"Zilele lupului" sunt "zile care tin de lup", acestea reprezentand o patrime din totalul sarbatorilor de peste an. Calendarul lupului incepe cu Sfantul Petru de iarna (16 ianuarie) asta fiind stapanul si protectorul lupilor, care-i cer de mancare prin urlet si nu pot sa faca nicio stricaciune fara voia lui. Miezul iernii si miezul verii, momentul in care puterile anotimpului respectiv au ajuns la implinirea maxima si incep sa de-a inapoi sunt marcate de "zilele lupului".
Cu toate acestea, capetenia lupilor variaza in functie de popor, la ucrainieni este Omul Padurii, la bielorusi Sf. Gheorghe si la sarbi Sf. Sava.
In Romania, stapanul lupilor este Sf. Andrei (30 noiembrie), cand se "pazaste usturoiul", nu se da gunoiul afara, nu se piaptana si nu se lucreaza de frica Gadinetului schiop. Acest lup este cel mai primejdios dintre cei trei gadineti, caci se spune ca sunt schioape divinitatile subpamantene, divinitatile mortii si iernii, cele care bantuie la vremea schimbarii crugului de an, prevestind intunericul si frigul care se asterne peste lume.
Legendele referitoare la originea lupului spun ca acesta a fost creat de drac pentru "paguba" omului, doar ca, dupa ce diavolul a modelat lupul, nu a mai reusit sa-i dea si viata. Pentru a iesi din aceascta incurcatura, el a acceptat ca Dumnezeu sa-i dea viata lupului, cu conditia sa fie al aceluia "dupa care s-ar lua sa-l manance". De indata ce a prins viata, animalul infometat s-a repezit la drac; acesta abia a scapat ascunzandu-se intr-o balta, lasand insa o bucata din calcai in coltii lupului: "De atunci lupul e al dracului si dracul nu are calcai".

Ce se spune despre lup:
Daca, din intamplare, intra vreun lup in curtea cuiva, acesta e un semn de mare paguba pentru familia din acea curte.
Sa nu muncesti in ziua Sf. Trifon, ca-ti ia lupul vitele.
Cand iti iese un lup in cale ii a bine.
In vrajitorie se sufla pe gatul de lup asupra celui ce vrei sa moara.
Daca se incunjura pe cineva cu ochi de lup, toti devin dusmanii lui si se uita la dansul ca la lup.
Sa nu strigi lupul pe deal la copii, ca-i rau din partea vitelor.
Cand, mergand noaptea ori ziua pe cai laturalnice si te vede lupul fara ca tu sa-l vezi pe el, a treia zi vei ragusi.
Cu ficat de lup se vindeca oftica.
Cu par de lup si de urs se afuma bolnavii.
Dracul a facut pe lup cu voia lui Dumnezeu
Cand pe luna o mananca varcolacii, va fi razboi ori razmerita.

Tricolici: dihanii cu duhuri din lupi care au mancat un ou si care umbla pana la miezul noptii.
Strigoi: un om a carui umbra i s-a luat cu trestia spre a fi cladita intr-un zid. Are cap de ou, picioare de cal si coada. Se spune ca, atunci cand pe sub un sicriu trece o pisica neagra, mortul va deveni strigoi si isi va bantui rudele.
Trebuie sã spui de unde ai luat credinþele astea … autor, carte, editura, oraº de apariþie, an de apariþie, paginã
Caractere Times New Roman, 12, spaþiere la 1 ½,
NEAPÃRAT DIACRITICE !!!!
Înainte sã te apuci de comentariul propriu-zis la In mijlocul lupilor, roagã-l pe Aleodor sã-þi trimitã ce a scris pânã acum ºi citeºte ºi ce a scris el acolo, ºi abia apoi apuca-te de comentat, s-ar putea sã-þi foloseascã ºi citatele din Eliade.
Îþi trimit ºi eu o parte dintr-un eseu al meu referitor la lup, sã vezi cum ar necesită sã arate, ca FORMA, lucrarea ta… mã refer la note de subsol, citate, bibliografie. Apropo, citatele, adica atunci îndată ce iei cuvânt cu cuvânt dintr-o carte, se scriu între ghilimele ºi cu italice, sã se vadã cã sunt altceva decât ce ai scris tu. Lucrarea mea nu trebuie sã o iei ca model în ceea ce priveºte conþinutul, ci doar forma. Chiar ºi fragmentul pe care þi l-am trimis e destul de lung, are 7 pagini, dar 2 sunt bibliografie ºi una titlul, aºa cã nu e aºa mare.

Ceea ce ai scris pânã acum e extrem de bine. Continui cu comentariul dupã ce citeºti ºi componentă lui Aleodor ºi mai vorbim. ;)

LUPUL CA SIMBOL PENTRU PROSCRIS – O IPOSTAZÃ A RÃTÃCIRII


„…era un lup de stepã, un biet nefericit…”






Argument
Simbolistica lupului
Marginalizarea, proscrisul
Singur ca un lup - lupul ca simbol pentru proscris
Credinþe specifice spaþiului românesc
Concluzii



LUPUL CA SIMBOL PENTRU PROSCRIS – O IPOSTAZÃ A RÃTÃCIRII

„…toþi aceºti marginali ai lumii burgheze trãiesc în
atmosfera posibilitãþilor magice”


1) Argument


În prezentul eseu îmi propun sã vorbesc despre asocierea care s-a fãcut în anumite contexte istorice ºi geografice între figura proscrisului, a marginalului, ºi aceea a lupului, cele două constituindu-se în embleme ale rãtãcirii, sau rãtãcitorilor. Pentru aceasta voi pornește prin a vorbi separat despre simbolistica lupului ºi fenomenul marginalizãrii, ºi voi continua apoi cu asocierea celor douã figuri (lupul ºi proscrisul) avînd în vedere pe de-o parte legãtura ce existã între aceºti doi termeni la nivel lingvistic, ºi, pe de altã parte asocierea lor în documentele scrise sau în credinþele populare.


2) Simbolistica lupului
„Así pues, como las imágenes de numerosos animales simbólicos,
la imagen del lobo, según las épocas y los países, y según
los condiciones en que se empleó, nos muestra unas
veces los aspectuos más luminosos y divinos, o bien, por el contrario,
la penumbra infernal en la que bullen todos los vicios bajo
en cetro negro de Satán.”

Pentru fauna europeanã, lupul reprezintã carnasierul prin excelenþã, animalul-vînãtor temut ºi admirat în acelaºi timp. Încã din cele mai vechi timpuri, pentru agricultori ºi pãstori, lupul a fost unul dintre cei mai periculoºi duºmani (motiv pentru care folclorul referitor la lupul agresor al turmelor de oi este aparte de bogat). Lupul poate fi vãzut în picturile rupestre ale epocilor preistorice sau în ilustraþiile bestiariilor medievale, în ipostaze dintre cele mai diverse, de la fiara devoratoare de vite, prietene ºi copii, pînã la „fratele-lup”, cel care ajutã oamenii cu suflet bun sã nu se rãtãceascã noaptea în labirintul pãdurii. Literatura ne dã ºi ea o fotografie contradictorie a acestui animal, mergând de la lupul mâncãu ºi prost (Ysengrin), la cel viclean, intens ºi de temut (Povestea Scufiþei Roºii) sau la animalul veºnic neîmblânzit, emblemã a independenþei, în comparaþie cu cîinele blînd ºi ascultãtor, care poate fi dresat (o poză revelatoare în acest sens o avem în fabula lui La Fontaine, Le Loup et le chien, care se încheie cu versul „Cela dit, maître Loup s’enfuit, et court encor”).
Aceastã imagine a lupului, prost, dar ºi viclean, laº, dar ºi feroce, carnasier neîmblînzit, dar ºi animal protector, nu e contradictorie decât în aparenþã. Ca majoritatea vectorilor simbolici, ºi acest animal poate fi valorificat atât pozitiv, cît ºi negativ, în funcþie de rolul care i se atribuie în discurs, ºi de atributele care-i sunt luate în vedere. Fiind un animal temut, omul a încercat rînd pe rînd sã-l ridiculizeze pentru a-i micºora din forþã, sã-l zeifice pentru a-i prelua din putere ºi inteligenþã, sã-l îmbuneze sau sã-l distrugã.
De asemenea, existã la nivel simbolic o diferenþiere suficient de importantã între masculul lup ºi femela lup. Dacã lupul este sinonim cu sãlbãticia, lupoaica este sinonimã cu desfrîul. Lãsãm puþin deoparte simbolistica lupului, pe care o vom trata mai pe larg în urmãtoarele pagini, pentru a ne ocupa pe simplu de cea a lupoaicei. De la numele sãu, lupa, derivã denumirea caselor de libertinaj care primiserã în antichitatea romanã numele de lupanare, ºi care adãposteau, dupã mãrturiile scriitorilor vremii, cele mai mari infamii ºi obscenitãþi – „Mirad esas lobas, que viven en la lubricidad publica”. Lupoaica era în acest context simbol al sexualitãþii nestãpînite ºi devoratoare a cãrei tentaþie era prea puternicã pentru a-i putea rezista. Ca ºi ochii lupoaicei sãlbatice pe care dacã-i vezi lucind noaptea îþi iau minþile, ºi ochii acestor „lupoaice” te purtau pe drumul pierzaniei.
În opoziþie cu aceste viziuni se situeazã legendele despre copiii pierduþi ºi alãptaþi de lupoaice, gen Mowgli sau legenda gemenilor Romulus ºi Remus, legende care atestã credinþa în faptul cã temutul animal poate deveni, dacã împrejurãrile o cer, un extraordinar protector al creaturilor neajutorate. Imaginea lupoaicei capitoline devine astfel, din simbol al desfrîului, simbolul Imperiului, adicã, mai fidel al Romei ºi puterii ei, fiind pusã pe monede ºi devenind un simbol al Cetãþii eterne.
5) Credinþe specifice spaþiului românesc

„Dacã se încunjurã pe cineva cu ochi de lup, apoi toþi devin
duºmanii lui, ºi se uitã la dînsul ca la lup.”
(Gorovei-Ciauºanu)

Prezenþa lupului ca simbol în spaþiul carpato-danubian este prima oarã atestatã în mãrturia geografului grec Strabon, dupã care numele frigian adoptat de daci, dáos, însemna „lup”. Dupã Mircea Eliade, P. Kretschmer explicã acest cuvînt prin rãdãcina *dhāu: „a apãsa, a strînge, a sugruma”. Tot Eliade explicã faptul cã asumarea ca etnonim a numelui unui animal se face ca urmare a unei concepþii religioase arhaice care ne îndreptãþeºte sã presupunem cã poporul respectiv îºi recunoaºte astfel descendenþa dintr-un strãmoº lycomorf. Luînd în consideraþie cele de mai sus referitoare la iniþierea ritualicã ce presupunea adoptarea comportamentului unui animal, pare îndeajuns de probabil cã numele etnic al dacilor derivã de la epitetul ritual al unei confrerii rãzboinice. De aceastã asociere dintre rãzboinic ºi lup, dacii erau probabil conºtienþi, ca dovadã stindardul lor. Acest epitet ritual rãzboinic s-a impus ca etnonim în perioada lui Burebista ºi a lui Decebal, cînd organizarea statalã a cunoscut primele variante de organizare.
Pentru mitologia autohtonã, lupul este deopotrivã animal totemic, „frate”, cãlãuzã, dar ºi animal feroce, atacator al turmelor de oi, martor al marilor treceri care jaloneazã existenþa umanã: naºterea, cãsãtoria, moartea; de asemenea, dupã Mihai Coman, lupul reprezintã figura mitologicã de numele cãreia se leagã cel mai mare numãr de „zile þinute”, de sãrbãtori, practici rituale ºi magice, prescripþii ºi restricþii. Una dintre aceste credinþe priveºte naºterea ºi se referã la semnele prevestitoare care permit identificarea celor ce sînt hãrãziþi sã devinã pricolici sau strigoi: dacã se naºte copilul cu capul acoperit de o pieliþã („cãiþã”), moaºa i-o rupe de-ndatã ca sã n-o-nghitã, iese cu ea afarã ºi strigã: „Auziþi, lume, cã s-a nãscut un lup pe pãmînt” nu e lup sã mãnînce, ºi e lup sã munceascã ºi sã aiã triºte de ea!”.
Natura demonicã a lupului este surprinsã în numeroase credinþe – „Lupul are trei peri de drac în frunte, de aceea þi se ridicã pãrul mãciucã cînd îl vezi” (Niculiþã-Voronca). De asemenea, existã credinþa conform cãreia lupul a fost fãcut de diavol cu învoirea lui Dumnezeu pentru a face rãu lumii. Simbol ambivalent, lupul este vãzut ºi ca o creaþie demonicã pusã în slujba sacrului, dispozitiv al pedepsei divine (lupul care, la porunca lui Dumnezeu se întoarce sã-l mãnînce pe diavol); aceastã ipostazã explicã ºi prezenþa Sfîntului Petru ca patron al lupilor – „Lupul se zice cã e cîinele Sfîntului Petru, ºi unde-i porunceºte el, acolo face pradã. Cînd se strîng mai mulþi lupi la un loc de urlã, se zice cã se roagã lui Sf. Petru sã le rînduiascã pradã”. Lupii mai sînt numiþi ºi „cîinii Sfîntului Petru” pentru cã sînt niºte cîini alungaþi ºi prigoniþi pentru cã în lipsa ciobanilor au început sã mãnînce oile pe care le aveau în pazã – „Cîinii Sfîntului Petru ºi Andrei, vãzîndu-se prigoniþi, au început sã dea nãvalã asupra oilor, mîncînd ºi omorînd din ele cîte puteau, pînã cînd interveneau ciobanii cu cîinii lor ºi-i alungau”…ªi în felul acesta s-au sãlbãticit ºi s-au înrãit cîinii Sfîntului Petru ºi au devenit lupi”.
Pentru spaþiul românesc legãtura lupului cu fenomenul marginalizãrii ºi al rãtãcirii nu este atît de evidentã cum a fost pentru spaþiul occidental. Aceastã legãturã se poate constitui doar ca o interpretare personalã care are în vedere pe de-o parte credinþele specifice spaþiului occidental expuse mai sus, ºi faptul cã figura lupului se aflã în strînsã legãturã cu alte simboluri ale marginalizãrii ºi demonizãrii: pricoliciul, tricoliciul, vîrcolacul, strigoiul. Toate acestea au în comun faptul cã pentru fiecare lupul poate deveni o formã de manifestare. Astfel, pricolicii „sînt oameni sau animale care au pe dracul în ele; sînt fiinþe omeneºti blestemate sau ursite sã se schimbe în lupi, cu care umblã în haitã pînã se împlineºte blestemul ºi redevin oameni”. Tricolicii sînt asimilaþi categoriei mai mari a strigoilor – „Tot omul care e Tricolici, cînd îi soseºte timpul, fie ziua ori noaptea, se duce pînã-ntr-un loc, unde se crede a fi scutit de ochii lumii, acolo se dã de trei ori peste cap, îºi schimbã fãptura sa de om ºi se preface în lup sau câne, ºi în aceastã situație cãºuneazã apoi o mulþime de daune, rãutãþi ºi neajunsuri celorlalþi oameni, cari nu sînt Tricolici ca dînsul ºi pe cari îi întîlneºte în calea sa”. Despre vîrcolaci se spune cã „omul care se face vîrcolac, luîndu-ºi forma lupului, merge ºi se amestecã cu un aitic de lupi. Dacã s-ar întîmpla ca sã muºte vreun cîine pe vîrcolac din aitic, astfel ca sã-i facã sînge, atunci vîrcolacul se transformã în om, însã cu pãr pe corp”. În ceea ce priveºte strigoii, lupul reprezintã una dintre posibilele lor metamorfoze animale – „Astfel, se spune despre o fatã cã fiind pusã Strigoaicã pe un cîne, dupã ce a îmbãtrînit ºi-a murit s-a prefãcut în lup ºi a mîncat toþi cîinii din sat”.
O imagine izolatã a marginalului asociat cu lupul, dar de o extraordinarã expresivitate, o avem în povestirea lui Vasile Voiculescu, În mijlocul lupilor. Figura Luparului, stãpînul lupilor, care trãia în afara comunitãþii, izolat, ºi care poruncea lupilor, luînd cãprioara moartã chiar din colþii lor, este emblematicã pentru figura proscrisului pe care am avut-o în vedere pînã acum – „ªi am priceput de ce era spaima ºi hula satului, pentru ce toþi îl urau ºi-l huiduiau. Dupã înfãþiºare se arãta ca un anormal. Un tip lombrozian. Umbla vorba cã din trupul lui se resfirã un iz sãlbatec ºi nimeni nu-i poate suferi nici mirosul, nici privirile. Cercai sã-mi dau seama ce e adevãrat din toate ponoasele cu care-l încarcã lumea, care-l învinuia de multe rele ºi nelegiuiri, dar mai ales cã trimite lupii înadins sã facã stricãciuni în vitele gospodarilor. Ba uneori se preface el însuºi lup ºi iese anterior oamenilor sã-i sfîºie”.


6) Concluzii

„… un animal rãtãcit într-o lume strãinã ºi neînþeleasã,
un animal care nu-ºi aflã nicãieri sãlaº, aer ºi hranã…”

Atît lupul cît ºi proscrisul s-au constituit, de-a lungul timpului, în imagini ale aceluiaºi simbol – al rãtãcitorului. Fie cã este vorba de un stil de viaþã benevol asumat, fie cã acest stil de viaþã este impus ca urmare a unei pedepse, rãtãcitorii se remarcã prin devierea de la anumite reguli sociale general acceptate de majoritatea locuitorilor cetãþii. Lipsind din istoria oficialã, imaginea sa este tributarã numai celor care, de fapt, l-au exclus.
Se poate observa cu uºurinþã faptul cã aceastã imagine a proscrisului, a celui condamnat la o viaþã de rãtãcire în afara cetãþii, este mult mai dezvoltatã în perimetrul Europei Occidentale. Pãrerea mea este cã aceastã dispoziție de fapt este tributarã anumitor condiþii de creștere istoricã ºi socialã care au fãcut ca opoziþia naturã-culturã sã fie pentru acest spaþiu una deosebit de importantã (aceasta ºi datoritã cristalizãrii vieþii sociale în cadrul unor oraºe bine organizate). Acest tip de existenþã socialã a dus, în mod automat, la elaborarea unor coduri de legi care reglementau viaþa socialã ºi care prevedeau pedepse dure pentru cei care nu le respectau. De asemenea, cultura scrisã care s-a pãstrat în Occident pe toatã perioada Antichitãþii ºi a Evului Mediu a permis pãstrarea credinþelor referitoare la asocierea lupului cu proscrisul. Aceste condiþii nu au fost valabile, din pãcate, ºi pentru spaþiul estic al Europei, unde, datoritã condiþiilor vitrege de viaþã, dihotomia naturã-culturã nu a fost perceputã multã vreme. Totodatã, cultura scrisã cunoaºte o dezvoltare notabilã abia dupã secolele XVI-XVII, iar primele culegeri serioase de folclor nu apar cândva de secolul XIX.














BIBLIOGRAFIE


„Bestiary. Book of Beasts”, The Folio Society, Oxford, 1992

BIEDERMANN, HANS – Dicþionar de simboluri, Ed. Saeculum I.O., Bucureºti, 2002.

BUFFON, Pagini din „Istoria naturalã”, Ed. Ion Creangã, Bucureºti, 1981

COMAN, MIHAI - Mitologie popularã româneascã, vol. I, Ed. Minerva, Bucureºti, 1986

COSTACHE BABCINSCHI, ALEXANDRA - Le loup – le mostre du Moyen Age? Histoire des loups au Moyen Age francais, 2001, chez le site du Groupe Roumain pour une Histoire Alternative, http://www.patzinakia.ro/patzinakiaLIBRI.htm

CHARBONNEAU-LASSAY, L. - El bestiario de Cristo. El simbolismo animal en la Antigüedad y la Edad Media, Ed. Sophia Perennis, Barcelona, 1996

„Credinþe ºi superstiþii româneºti (dupã Arthur Gorovei ºi Gh. F. Ciauºanu)”, Ed. îngrijitã de Irina Nicolau ºi Carmen Huluþã, Humanitas, Bucureºti, 2000

DURAND, GILBERT - Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1998

DELORT, ROBERT - Animalele ºi istoria lor, Ed. Meridiane, Bucureºti, 1993
Dicþionar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, vol. II, Editura Artemis, Bucureºti, 1993

Dicþionar tematic al Evului Mediu Occidental (coord. Le Goff, Jacques, Schmitt, Jean-Claude)Editura Polirom, Iaºi, 2002

ELIADE, MIRCEA - Dacii ºi lupii, în vol. De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile ºi folclorul Daciei ºi Europei Orientale, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1980
- Naºteri mistice, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995

GERNET, LOUIS - Anthropologie de la Grèce antique, Éditions Flammarion, Paris, 1982

GEREMEK, BRONISLAW - Marginalul, în vol. Omul medieval, (coord. Jacques Le Goff), Ed. Polirom, Iaºi, 1999

GRIMAL, PIERRE - Dicþionar de mitologie greacã ºi romanã

MESNIL, MARIANNE, Etnologul, între ºarpe ºi balaur, Editura Paideia, Bucureºti, 1997

MUªLEA-BÂRLEA - Tipologia folclorului (din rãspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu), Ed. Minerva, Bucureºti, 1970

OLTEANU, ANTOANETA - Metamorfozele sacrului (Dicþionar de mitologie popularã), Ed. Paideia, Bucureºti, 1998

OVIDIU, Metamorfoze, Cartea I (226-239), în vol. Opere, Ed. Gunivas, 2001, Chiºinãu, trad. Ion Florescu, Traian Costea.

PAMFILE, TUDOR - Mitologie româneascã, Ed. Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã, Bucureºti, 2000

PÂRVAN, VASILE - Getica, Ed. Meridiane, Bucureºti, 1982

VOICULESCU, VASILE – În mijlocul lupilor, în vol. Capul de zimbru, I, Ed. pentru Literaturã, Bucureºti, 1966

Legenda lupului este prezenta si in opera literara ,,In mijlocul lupilor", de Vasile Voiculescu. Aici, lupul este infatisat prima data ca un vanat pentru om: "Tinutul sta inca bogat in vanat, mai ales lupi si vulpi...". Cand se face mare zarva in legautra cu o caprioara omorata in perioada in care vanatul era interzis, judecatorul, care joaca rolul personajului principal si totodata si al povestitorului, afla cu uimire ca omul acuzat nu vanase caprioara, ci "o scosese din gura unor lupi care o incoltisera". Acest fapt a starnit numeroase intrebari, caci era imposibil ca un om sa ia prada din gura unor lupi flamanzi, care erau gata sa manance pe oricine. Oamenii ii spuneau Luparul, stapanul lupilor, lucru pe care il credea pana si judecatorul: "...omul meu era un mare vrajitor de lupi, pe care ii supunea si-i folosea cu farmecele si magia lui, ca un stapan." Ca si in alte povesti, din ocazie ce avea legatura cfu aceste carnivore, pentru oameni Luparul era un personaj negativ, demonic, care "trimite lupii inadins sa faca stricaciuni in vitele gospodarilor. Intr-adevar, Luparul intelegea limba lupilor, marturisind la un clipă dat : " m-am nascut si am crescut intre catei de lup, cu care mancam alaturi, cu care ma jucam si ma bateam in parte pana veneau ai mei noaptea tarziu de prin pustietati. Era un fel de om-lup, ce cunostea graiul si obiceiurile acestor animale, lucru pe care il demonstreaza salvandu-l pe judecator de atacul acestor animale

am si eu o intrebare simpla - ce cauta asta la reguli?